lunedì 2 settembre 2013

VILLAROSA MIA e ALLA MEMORIA DI V. DE SIMONE

VILLAROSA MIA

di   Carmelo   D’ACCARDO
     



Oh! Terra matri, Villarosa mia
Di lo iornu ca fù, ca ti lassai
Persi la testa, e persi la valia
Persi tutti li beni, c’acquistai



Persi lu sfogu di la puisia
Di tutti li me versi, ca cantai
Ristaru tutti cosi ppi la via
Povira Musa, comu ti nghiagai



E cantu malinconicu, e spirdutu
Tuttu l’affettu, e la me amurusanza
Di chidda terra, unni fui annasciutu



A Villarosa, fonti di spiranza
Di lu me pettu, lu primariu scutu
E ppi biddizzi, nuddu ca l’avanza



nicu paisi, ccu pocu abitanti
mpastatu di pueti, e ammiraturi
ca ‘nzina la Cummedia di Danti
la sanu analfabeti e professuri


canuscinu la rima canzunanti
canuscinu la forza, e lu valuri
e si un pueta parla a duci canti
l’aduranu cunformi, a Diu Signuri



nuddu senza superba, tutti amici
senza distanza, coppula e cappeddu
fu la natura, ca accussì li fici
quannu soffri di pena un puvireddu


a vrazza aperti, nuddu ca si sdici
‘mbrazza lu teni comu un bambineddu.














ALLA MEMORIA DI VINCENZO DE SIMONE
GRANDE POETA SICILIANO

Unni tu abiti, a li celesti celi
ca la divinità t’affida un postu
fila la varca, ccu li bianchi veli
versu di Cristu, ca di grazia espostu

ssa varcuzza – la guida San Micheli
porta a Danti, a Pitrarca, e a l’Ariostu
e porta puru a tia, ccu Vanni Meli
ca dignamenti fù, di Diu propostu


miu Diu Signuri, Tu ca in manu l’ai
dacci rifriscu, cchiù di quantu poi
ca fù in vita ppi tia – pinzusu assai
ppi tia, ppi nui, e ppi li santi toi


tuttu chiddu ca scrissi tu lo sai
morsi in grazio tò; di santu eroi
ma si la morti so, cci desi guai
premialu ora Tu, dunacci gioi.

Amen
Carmelo   Daccardo

Nessun commento:

Posta un commento