SECONDO EPISODIO
1
ora parla Petrarca ‘nnammuratu
ppi la sbintura di la puisia
chiddu ca in campidogliu fu assittatu
2
e dissi Accardu, caru amicu mia
tu ca canusci l’arti e la pruteggi
di la natura tanta fantasia
3
ma quannu cc’è un letturi ca ti leggi
siddu sapissi quantu ti smiduddi
ti vasassi li manu e li tò preggi
4
‘mmeci ppi tali testi di cipuddi
t’ammiranu d’un modu, e a la finuta
chiantanu spini e, tu sempri t’affuddi
5
di tia cc’è cu aspittassi la caduta
comu li versi di Torquatu Tassu
quannu Gerusalemme fù
cumputa
6
si tu si
spertu pigliatilla a
spassu
scrivi comu a
scrivutu e passa
drittu
senza ca stai di
la Musa arrassu
7
chiddu ca ti
fa vuci fa
un delittu
ca sdisanura li
propia carni
e lu paisi
annorba e sta
cchiù afflittu
8
ca cci tuccassi
darini e ridarini
a sta pacenzia
nostra un cuntributu
no lu vilenu
di sti facci
giarni
9
quantu
volumi misi ppi
rifiuti
trovu a li
manu manu a certi genti
stuiannucci
lu stercu e
quarchi sputu
10
nui pueti
‘ntra la nostra
menti
doppu di fari
tantu sacrifizziu
l’arti
‘nvucamu e poi
finisci a nenti
11
si iu putissi
‘ntra lu miu
Giudizziu
di furmari na
sula bibliuteca
cci livassi a
taluni un duru
viziu
12
quantu a l’umanità
ca dannu reca
a nui ca
danu esempiu a
li vati
comu scecchi campassiru
a la ceca.
3° EPISODIO
Ludovicu
Ariostu comu un frati
misu di punta
a lu me
catalettu
fermu! Cci dici – siddu
m’ascutati
2
parla, dici Petrarca
e ti l’accettu
chiddu ca a
diri tu a
lu mortu Accardu
o mortu o
vivu merita rispettu
3
l’Ariostu
parlannu a stu
riguardu
prima si ‘nchina, e
poi mi dissi
amicu
ca siti cca
ccu onuri a
stu traguardu
4
sacciu ca vi
a tu fattu
sempri nicu
senza
superba e omu
di boncori
ppi comu era
in un tempu
anticu
5
ma mi fazzu
cunvintu a dui
palori
ca lu puetu disperatu campa
anchi
c’avissi un munnu
di dicori
6
ca siddu cadi ‘mmucca di la stampa
chidda ca nun cci appatta
a lu sò
stili
perdi la fama e a longu la
ricambia
7
si la purizza
e l’anima gintili
suppurtari la po’ ccu tanta festa
sutta li pedi sò, resta ogni vili
8
comu quannu un viddanu
‘nzita o ‘nnesta
supra lu truncu
n’arbulu benignu
crisci lu manzu e lu sarvaggiu resta
9
iu cca discrissi
a ddi pupi di lignu
tutti li sfidi ccu l’armi bianchi
appi li lodi, e quarchi malu signu
10
ma doppu ca taluni foru stanchi
di diri farsità,
contra mi stessu
comu gurpi ristaru a li lavanchi.
Nessun commento:
Posta un commento