giovedì 4 giugno 2015

ROCCA GIOVANNI, e la sua famiglia (Gioielleria rocca)

RUBRICA    COSTUME   E   SOCIETA’   di  Fedele Di Francisca                                                                                                                                                                                                              
La  settimana scorsa  si  è  verificato  l’avvenimento  che  mi   ha  ispirato  la poesia  dedicata  ad  un  protagonista  degli anni  ’60,  SPEZIALE  MAURO, che  con  il  suo  lavoro  ha  fatto  gioire parecchi  bambini. In  quel  periodo, in  un altro  campo, orologi e gioielli,  si è affermato,  un  altro  
protagonista  di  quegli  anni.

 ROCCA  GIOVANNI, e la sua famiglia (Gioielleria  Rocca)


Iè  disideriu  di  la  muglieri  mia
di  scrivirici   'na  puisia;
mi  lu  dissi  a  la  Matrici,  vicinu  a  lu  Parrinu ....
e  iu  la  staiu  scrivinnu...........e  mi  inchinu  !       

   

Avivanu  e  ianu  a  putia…..
unni  a  genti  si  arricria !
Lu  passeggiu  si  faciva….
puntu  d’incontru  addivintava !


cca  signura  Rocca mi  appattaiu
‘na  carusa  cci  purtaiu
lu  brillanti  cci  accattaiu
e  lu  zitaggiu  facilitaiu


La  signura  Rocca  vinniva  li   gioi
ma  Didda  stssa  iè  ‘na  gioia .
Ora  c’è  lu  figliu  ca  vinni  lu  gioellu….
ogni  tantu   cci  fa  di  puntellu !


Assai  voti  amu  cuntatu  chista  storia
tantu  ca  ormai  la  sacciu  a  memoria.
Grazii  signura  Rocca,  di  li  so  fari  discretu….
e  chistu  rimani  lu  nostru  segretu !


anu  passatu  cchiossà  di  35  anni
ca  mancu  ni  parinu  tutti  ‘sti  anni
grazii  puru  a  Rocca  Giovanni…..
e  grazii a la  signura  Gianna,  ca  Diu  cci  lu  renni


De  timpi  de  scout  ca  canusci  a  Maria  Rosa,
di  carusi  cci  canusci  ogni  cosa
iu  nicu,  mi  ricordu  ‘na  cosa…..
da  putia,  o  chianu  da  villa  di  Villarosa !     


mi  ricordu  di  Rocca Giovanni,  assittatu
si  mittiva  tranquillu  a  travagliari  o  bancariddu
chiddu  ca  c’era  dda  ‘ncapu   lu  sapi  sulu  Diddu
ogni  tantu  cantava…. e  iera  propriu  biddu
                                                                              


ccu  l’occhialinu  ‘ngrandituri
travagliava  a  tutti l’uri.
Pussidiva  puru  lu  sestu  sensu….
sintiva  lu  telefunu  prima  de   nustri  sensi .


Cumu  faciva  nun  l’ aiu  mai  caputu…
e  chistu   iè  lu  segretu  ca  sa   purtatu !


ma  lu  sig  ROCCA  nun  a  statu  scurdatu
‘na  traccia  a  lassatu
vidi  cchi  famiglia   a  criatu
‘nti  li  preghieri  iè  sempri  ricordatu


Lu  so  maritu  sempri  gentilissimu  a  statu
e  iu  lu  aiu  sempri  rispettatu
troppu  lestu  si  nna  iutu…     ma…..
a  ma  accittari  a  vuluntà,  di cu  na  da  dari  aiutu !


Lu  aiutu  ca  ni  detti  la  signora  Gianna
ppi  mi,  iè  cumu  avissi  ricivutu  la  manna !
Tannu  Gianna,  aviva  puru  tanti  dichi
pirchì  aviva  li  figli,  ca   ìeranu  nichi .


Ora  li  figli  anu  crisciutu….
e   tranquilli  si  dunanu  aiutu  !
ringraziannu  DIU,  di  tuttu  chiddu  ca   na  datu…..
ccu  chista  frasi  lu  Pueta  fa  commiatu !

ccu  affettu 

Fedele  Di Francisca     09/10/14











Nessun commento:

Posta un commento