lunedì 24 marzo 2014

COMU SUCCEDI A LU PATRI, di D'Accardo

COMU     SUCCEDI     A     LU   PATRI


Quannu  cc’è  un  patri,  ed  avi  tanti  figli
e  l’avi  ancora  sutta  sò  cumannu
cchi  cci  voli  pun  d’essirci  scumpigli?

a  secunnu,  nun  sacciu  si  mi  ‘ncannu
dicissi  ca  cci  vò,  la  disciplina
e  rispittari  ppi  ‘nzina  a  so  nannu

spissu  li  figli  scarsi  di  duttrina
si  di  lu  patri  anu  pocu  frenu
ogni  iornu  succedi  na  ruvina

ma  quannu  un  patri  è  fermu  e  sirenu
e  canusci  la  tempra  a  lu  sò  azzaru
mai  po’  ghiri  a  perdiri  tirrenu

ca  ppi  circari  lu  panuzzu  amaru
un si cerca accussì senza pinzeri
e  nemmenu  di  sutta  a  l’ariu  chiaru

no  ca  ni  vui  ‘ntra  li  cantuneri
genti  ccu  li  scarpini  di  camusciu
mentri  lu  patri  abbatti  li  trazzeri

doppu  ca  s’arricampa  musciu  musciu
peggiu  d’un  granciu  accavaddu  a  lu  sceccu
s’apprisenta  citrolu  comu  un  trusciu


tira  un  pachettu  di  lu  so  gileccu
fuma  cuntritu  ccu  na  boria  tanta
e  lu  patri  stranutta  a  usu  beccu

lu  frati  granni  ccu  cappeddu  e  ‘nquanta
comu  si  fussi  figliu  d’un  baruni
lu  patri  va  sbardedda  e  d’iddu  canta

stanti  ca  fora  poi  li  sò  amiciuni
iettanu  un  friscu  di  la  cantunera
e  d’iddu  cci  va  ‘ncontru  a  ruzzuluni

patri  ppi  forza,  misu  a  la  brascera
tuttu  ammussatu,  ccu  la  pipa  mmucca
lu  figliu  ‘nchiazza,  e  d’iddu  si  dispera

so’  matri  a  na  gnunata  a  usu  cucca
ca  parlari  nun  po’  di  sta  facenna
comu  surgenti  d’acqua  a  chiantu  sbucca

dintra  la  porta  sta  senza  chiudenna
ca  patri  e  figli  già  cangiaru   postu
s’aspettanu  a  li  nichi,  e  un  cc’è  rifrenna

ogni  figliu  ca  crisci  si  fa  tostu
nuddu  l’ascuta  cchiù  ora  su  ranni
mentri  d’iddu,  ppi  d’iddi  persi  un  costu

cc’è  cu  dici  a  li voti  poi  ccù  l’anni
di  lu  giudizziu  so  li  fa  maturi
e  levanu  a  lu  patri  tanti affanni

ma  iu  cci  dicu  a  tutti  sti  signuri
ca  campanu  di stentu  e  ccu  spiranza
potu  addrizzari  cchiù  l’arbuli  duri?

s’un nicu sessu crisci di gnuranza
a nun capisci né mali né beni
doppu vint’anni un patri cchiù chi acconza?

veni lu tempu comu cci apparteni
lassa la casa e si nni va surdatu
e a lu ritornu un pulici cci veni

passa lu tempu comu ‘nnammuratu
nesci n’otturnu paisi paisi
senza dica di casa e stramballatu

e quannu è iuntu ppi li primi misi
unni cci quatra na carusa bedda
pungi lu patri a faricci li spisi

lu patri sutta ancunia e martedda
cci cumenza a viniri un cori addogliu
ca sciogliri nun po’ la so marredda

e ddocu nasci trivulu e ragogliu
ca lu figliu parlannu ccu ‘nsistenza
o si marita o scappa o sduna ‘mrogliu

e lu patri ca ‘nzacca ccu pacienza
tutti l’abili e tutti sti cutugna
e di la casa sò, la sò fallenza

e si li figli l’avi a usu rugna
unu d’appressu a n’utru ‘ncatina
ppi maritarli la po’ fari a pugna


ca doppu ca lu primu si scatina
crisci chiddu cchiù nicu e fa baccanu
cchiù ‘ntrinzicusu di la prima spina

lu terzu parla nimma di luntanu
lu quartu sgrezza e doppu fa daveru
e lu quintu addiventa Contaganu

si poi li spusa a tutti e cridi veru
di campari cchiù friscu e ‘nzantapaci
trova spini cchiù duri e resta a zeru

cci va lu figliu chiddu cchiù scapaci
ccu la muglieri, e tanti papanchioli
comu tanti sampugni, e nuddu taci

cu cci va ‘mrazza, e diddu o voli on voli
cci tocca fariccilla la carizza
‘mpara l’amuri, e un c’è bisognu scoli


la nora farsa comu na inizza
vidi si pò raspari a dda casata
ccu li sbadigli di la dibulizza

voli un linzolo, e na cutra ‘mpristata
ppi cunzari un secunnu litticeddu
ppi lu figliu cchiù ranni, a na gnunata

ora ni veni n’autru figliu beddu
ccu figli picca e la miseria granni
porta na nuvità, ca fa un ribeddu


voli affittata ppi na poca d’anni
na casa di so pà, con ci bisogna
e d’iddu strittu sta, ccu tanti affanni

lu figliu granni, supra a sta rampogna
nun voli, pirchì d‘iddu è bisugnusu
e la patruna sempri lu sbrigogna

perciò, si a tia ti duna lu dammusu
iu vogliu armenu un tumminu di terra
ccu l’attu fattu, e speddi lu tò abusu

ora veni la figlia, e fa na guerra
ca la spusau senza armuarru
e cc’è lu spusu sempri ca l’afferra

e lu patri ca peggiu d’un tamarru
comu a Patuni guarda loccu loccu
e di ‘mmucca ci cadi lu sicarru

e malu ‘mpiutu ccu li rini aggroccu
senti a la porta n’antru tuppiuni
comu ventu ‘ntra Maiu, o di sciloccu

veni l’urtimu figliu ccun vastuni
ca na gamma cci doli e zuppichia
e cci cunta a lu patri la ragiuni

lu patri sciuntinazzu s’abbilia
e cci vulissi dari quarchi aiutu
quannu un c’è nuddu ca lu gastimia

e cci fa ‘nzinga di starisi mutu
‘nzina ca sinni vanu frati e soru
ca ‘ntra la massa cc’è quarcunu astutu

‘ntantu li frati attornu tutti a coru
s’addunanu la mossa di lu fattu
e si ristaru fermi unni fori

e ddu sciuntinu misu a usu gattu
quannu avanti a la tana sta a la posta
resta assittatu ccu lu cori sfattu

nuddu ora cchiù fa nudda proposta
e ‘ntra d’iddi si guardanu ammussati
comu tanti maligni e facci tosta

mentri si senti ppi li strati strati
lu gaddu chirrichichì e menzannotti
e lu lumi ca carma li fiammati

finarmenti dda chiurma di picciotti
tutti ammussati lassanu lu patri
ca serviri dda sira a nuddu potti

tempu passannu e di turmenta satri
di la matri e lu patri sciuntinazzu
e ppi mangiari preganu a li quatri

forsi lu patri avennu un fermu vrazzu
di li so figli aspetta la muddica
ca nun ci tinni a nuddu un catinazzu

e l’amiannu ‘ntra lu primu agghica
si cci po’ dari na fedda di pani
mentri lu figliu sbruffa di la dica


e d’iddu mischinazzu comu un cani
quannu lu so patruni mangia e vivi
ietta na fedda e a Diu doppu dumani

cc’è lu secunnu figliu, comu nivi
resta puru, videmulu affacciari
nenti dari cci po’, mancu du olivi

no ppi la curpa sò, pirchì macari
avi ‘ncoddu na guardia di figli
e a tutti quanti su, un li po’ campari

e ‘ntra d’iddi cci su li contrapigli
di cu cci duna picca e cu cchiù assai
tinennu sempri storia e cunzigli

eccu doppu con patri ‘ntra li guai
quannu è vecchiu comu cci finisci
ca cchiù lustru di Diu nun vidi mai

si lu patri pussedi e nun fallisci
viva lu patri, l’amuri è custanti
ma quannu la miseria sbampa e crisci

mori l’amuri, e lu sdegnu va avanti.

Incominciata a Villarosa 21 Dicembre 1949

Finita il 26 Dicembre  1949

Nessun commento:

Posta un commento