sabato 29 marzo 2014

LI QUATTRU CUMPAGNI


Rubrica   Costume  e  Società
DI   Fedele    Di  Francisca
Ququando   si   va  in   ospedale,  se   capiti   i   compagni   di  stanza   giusti…….leggete   cosa  succede:

Li   Quattru    Cumpagni
  • (didicata   a    nu   Collonnellu   de’   NAS,      nu    Pirriaturi,     nu  panificaturi,   nu    propritariu  terrieru)
  • arrrivaiu      pianu     pianu    nti   ‘na   stanza                                                                                                                                                                           
c’era    unu     ca   aviva     lu    mali   di   panza                                                                                                                                        
ca   tantu   era   di    la     famiglia    la   mancanza…                                                                                                                                                  
tantu    ca    parivamu      ‘nvacanza.

  • A    lu   Colonnellu,    ci   parivamu    nti   ‘na   Caserma                                                                                                               
e       si   aviva   ascutari,     senza   flemma !                                                                                                                                   
puru     ppi    iucari   a    li  carti ,    tiniva    bancu….                                                                                                                                      
e    nun   ci    aviva    a   essiri ….  nessun    ammancu !

  • ‘nti   la    me   casa,  IU    ubbidivo,   a   una     Cumannanti                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         
e    tantu   ppi   cangiari,    mi    nni      truvu   nautru   di    cumannanti !                                                                               
distinu   ca,       ppi  forza,      aie   sottustari …..                                                                                                                                    
a   lu   putiri   decisionali   di   Ufficiali    e   sottufficiali .       à continua
c.  Li  quattru  cumpagni


  • Mi   eru   alluntanatu     ppi    lavarimi    li     denti                                                                                                                           
Lu    Cumannanti    mi    manna’   lu   so’   Attendenti                                                                                                                           
ppi   vidiri   si      ancora     ieru    vivu     o   murtu ……                                                                                                                                                                          
aviva    pirsu    troppu   timpu     a   puliziarimi     tuttu .

  • Si   ridiva,   si   schirzava
o   scupuni    si   iucava
si  trasiva  ‘na   ‘nfirmera
lu   scherzu   si  spostava

  • lu   colonnellu,  liggiu   liggiu
a  nuddu   tiniva  a  rimigiu
ma    quannu   diciva,,,”tutti  a  dormire”
putivamu   sulu     :   ubbidire.

  • ccu     rispittu
Fedele   Di    Francisca
Caltanissetta   agosto   2012

NB     lu    Attententi    iera    lu    Pirriaturi

lunedì 24 marzo 2014

COMU SUCCEDI A LU PATRI, di D'Accardo

COMU     SUCCEDI     A     LU   PATRI


Quannu  cc’è  un  patri,  ed  avi  tanti  figli
e  l’avi  ancora  sutta  sò  cumannu
cchi  cci  voli  pun  d’essirci  scumpigli?

a  secunnu,  nun  sacciu  si  mi  ‘ncannu
dicissi  ca  cci  vò,  la  disciplina
e  rispittari  ppi  ‘nzina  a  so  nannu

spissu  li  figli  scarsi  di  duttrina
si  di  lu  patri  anu  pocu  frenu
ogni  iornu  succedi  na  ruvina

ma  quannu  un  patri  è  fermu  e  sirenu
e  canusci  la  tempra  a  lu  sò  azzaru
mai  po’  ghiri  a  perdiri  tirrenu

ca  ppi  circari  lu  panuzzu  amaru
un si cerca accussì senza pinzeri
e  nemmenu  di  sutta  a  l’ariu  chiaru

no  ca  ni  vui  ‘ntra  li  cantuneri
genti  ccu  li  scarpini  di  camusciu
mentri  lu  patri  abbatti  li  trazzeri

doppu  ca  s’arricampa  musciu  musciu
peggiu  d’un  granciu  accavaddu  a  lu  sceccu
s’apprisenta  citrolu  comu  un  trusciu


tira  un  pachettu  di  lu  so  gileccu
fuma  cuntritu  ccu  na  boria  tanta
e  lu  patri  stranutta  a  usu  beccu

lu  frati  granni  ccu  cappeddu  e  ‘nquanta
comu  si  fussi  figliu  d’un  baruni
lu  patri  va  sbardedda  e  d’iddu  canta

stanti  ca  fora  poi  li  sò  amiciuni
iettanu  un  friscu  di  la  cantunera
e  d’iddu  cci  va  ‘ncontru  a  ruzzuluni

patri  ppi  forza,  misu  a  la  brascera
tuttu  ammussatu,  ccu  la  pipa  mmucca
lu  figliu  ‘nchiazza,  e  d’iddu  si  dispera

so’  matri  a  na  gnunata  a  usu  cucca
ca  parlari  nun  po’  di  sta  facenna
comu  surgenti  d’acqua  a  chiantu  sbucca

dintra  la  porta  sta  senza  chiudenna
ca  patri  e  figli  già  cangiaru   postu
s’aspettanu  a  li  nichi,  e  un  cc’è  rifrenna

ogni  figliu  ca  crisci  si  fa  tostu
nuddu  l’ascuta  cchiù  ora  su  ranni
mentri  d’iddu,  ppi  d’iddi  persi  un  costu

cc’è  cu  dici  a  li voti  poi  ccù  l’anni
di  lu  giudizziu  so  li  fa  maturi
e  levanu  a  lu  patri  tanti affanni

ma  iu  cci  dicu  a  tutti  sti  signuri
ca  campanu  di stentu  e  ccu  spiranza
potu  addrizzari  cchiù  l’arbuli  duri?

s’un nicu sessu crisci di gnuranza
a nun capisci né mali né beni
doppu vint’anni un patri cchiù chi acconza?

veni lu tempu comu cci apparteni
lassa la casa e si nni va surdatu
e a lu ritornu un pulici cci veni

passa lu tempu comu ‘nnammuratu
nesci n’otturnu paisi paisi
senza dica di casa e stramballatu

e quannu è iuntu ppi li primi misi
unni cci quatra na carusa bedda
pungi lu patri a faricci li spisi

lu patri sutta ancunia e martedda
cci cumenza a viniri un cori addogliu
ca sciogliri nun po’ la so marredda

e ddocu nasci trivulu e ragogliu
ca lu figliu parlannu ccu ‘nsistenza
o si marita o scappa o sduna ‘mrogliu

e lu patri ca ‘nzacca ccu pacienza
tutti l’abili e tutti sti cutugna
e di la casa sò, la sò fallenza

e si li figli l’avi a usu rugna
unu d’appressu a n’utru ‘ncatina
ppi maritarli la po’ fari a pugna


ca doppu ca lu primu si scatina
crisci chiddu cchiù nicu e fa baccanu
cchiù ‘ntrinzicusu di la prima spina

lu terzu parla nimma di luntanu
lu quartu sgrezza e doppu fa daveru
e lu quintu addiventa Contaganu

si poi li spusa a tutti e cridi veru
di campari cchiù friscu e ‘nzantapaci
trova spini cchiù duri e resta a zeru

cci va lu figliu chiddu cchiù scapaci
ccu la muglieri, e tanti papanchioli
comu tanti sampugni, e nuddu taci

cu cci va ‘mrazza, e diddu o voli on voli
cci tocca fariccilla la carizza
‘mpara l’amuri, e un c’è bisognu scoli


la nora farsa comu na inizza
vidi si pò raspari a dda casata
ccu li sbadigli di la dibulizza

voli un linzolo, e na cutra ‘mpristata
ppi cunzari un secunnu litticeddu
ppi lu figliu cchiù ranni, a na gnunata

ora ni veni n’autru figliu beddu
ccu figli picca e la miseria granni
porta na nuvità, ca fa un ribeddu


voli affittata ppi na poca d’anni
na casa di so pà, con ci bisogna
e d’iddu strittu sta, ccu tanti affanni

lu figliu granni, supra a sta rampogna
nun voli, pirchì d‘iddu è bisugnusu
e la patruna sempri lu sbrigogna

perciò, si a tia ti duna lu dammusu
iu vogliu armenu un tumminu di terra
ccu l’attu fattu, e speddi lu tò abusu

ora veni la figlia, e fa na guerra
ca la spusau senza armuarru
e cc’è lu spusu sempri ca l’afferra

e lu patri ca peggiu d’un tamarru
comu a Patuni guarda loccu loccu
e di ‘mmucca ci cadi lu sicarru

e malu ‘mpiutu ccu li rini aggroccu
senti a la porta n’antru tuppiuni
comu ventu ‘ntra Maiu, o di sciloccu

veni l’urtimu figliu ccun vastuni
ca na gamma cci doli e zuppichia
e cci cunta a lu patri la ragiuni

lu patri sciuntinazzu s’abbilia
e cci vulissi dari quarchi aiutu
quannu un c’è nuddu ca lu gastimia

e cci fa ‘nzinga di starisi mutu
‘nzina ca sinni vanu frati e soru
ca ‘ntra la massa cc’è quarcunu astutu

‘ntantu li frati attornu tutti a coru
s’addunanu la mossa di lu fattu
e si ristaru fermi unni fori

e ddu sciuntinu misu a usu gattu
quannu avanti a la tana sta a la posta
resta assittatu ccu lu cori sfattu

nuddu ora cchiù fa nudda proposta
e ‘ntra d’iddi si guardanu ammussati
comu tanti maligni e facci tosta

mentri si senti ppi li strati strati
lu gaddu chirrichichì e menzannotti
e lu lumi ca carma li fiammati

finarmenti dda chiurma di picciotti
tutti ammussati lassanu lu patri
ca serviri dda sira a nuddu potti

tempu passannu e di turmenta satri
di la matri e lu patri sciuntinazzu
e ppi mangiari preganu a li quatri

forsi lu patri avennu un fermu vrazzu
di li so figli aspetta la muddica
ca nun ci tinni a nuddu un catinazzu

e l’amiannu ‘ntra lu primu agghica
si cci po’ dari na fedda di pani
mentri lu figliu sbruffa di la dica


e d’iddu mischinazzu comu un cani
quannu lu so patruni mangia e vivi
ietta na fedda e a Diu doppu dumani

cc’è lu secunnu figliu, comu nivi
resta puru, videmulu affacciari
nenti dari cci po’, mancu du olivi

no ppi la curpa sò, pirchì macari
avi ‘ncoddu na guardia di figli
e a tutti quanti su, un li po’ campari

e ‘ntra d’iddi cci su li contrapigli
di cu cci duna picca e cu cchiù assai
tinennu sempri storia e cunzigli

eccu doppu con patri ‘ntra li guai
quannu è vecchiu comu cci finisci
ca cchiù lustru di Diu nun vidi mai

si lu patri pussedi e nun fallisci
viva lu patri, l’amuri è custanti
ma quannu la miseria sbampa e crisci

mori l’amuri, e lu sdegnu va avanti.

Incominciata a Villarosa 21 Dicembre 1949

Finita il 26 Dicembre  1949

giovedì 20 marzo 2014

QUANNU VINNI LU PRIMARIU, di Fedele Di Francisca

QUANNU   VINNI   LU    PRIMARIU ,    di   Fedele    Di Francisca

Quannu   vinni   lu   primariu,
ppi   prima   cosa,  mi  fici  cunsari   lu  littu  di  l' ausiliariu                                                                             e   quannu     iu  ci   dissi   ca   ci  vidiva   duppiu ......
mancu   lu    timpu  di   vutarimi
'ncumincià   a  studiarimi                                                                                                                                                    
.mi   manna’  nu   ‘nfirmiri    in   du’    minuti                                                                                             ca   mi   tiro’   lu   sangu   in   tri   minuti;                                                                                                 lu   ‘nfirmiri   mi   dissi,  quali   cosa    ie’   successa,                                                                             datu    ca   lu   Primariu    iavi   tutta   ‘sta   prescia ?


e   IU   ci   rispunniu ,   ma   cchi   nni   sacciu   IU ,                                                                                      IU   ci    aiu   dittu   ca    duppiu   ci   viu                                                                                                     e   lu   Primariu   accuminciò,   a   fari   tuttu   stu   schifìu..


ma   sugnu   cuntenti ,   ca   finalmenti                                                                                                     c’e’   nu   Primariu ,   ca   sapi   tanti   cosi ,                                                                                           ca   sta   attentu   a   chiddu    ca   tu   dici…                                                                                           ma,   pirsonalmenti,   a   Mì,   nenti   mi   dici .


L’ indomani,  mi   manna’   a   fari   a   risonanza ,                                                                                     aspittamu , e   vidimu   chi   risposta   avanza .                                                                                         ‘nti   ogni   casu,    IU,    sugnu   cuntenti    di   ‘stu   Primariu                                                                       ca   tutti  li   iorna ,  si   presenta   o   Dispensariu ;

scusate  la   parola   Dispensariu ,  ma   fa   rima  ………..                                                                     ora   mi   va   curcu ,  ca   mi   fa    mali   la   carina.


e   ora,   ca   maiu   ripusatu ,                                                                                                                   pinsu   a   lu   Primariu,   di   Duttura   circuntatu                                                                             parivamu   ‘nti   n’  aula   d’ Universita’ …                                                                                               e   assai   dumanni   faciva  a   chiddi   dda’

 lu    Primariu    ti   talia  ‘nti    li   ucchi ,  e   t ‘ascuta   tuttu ,                                                                         ie’  la   prima   vota,  ca    mi   sintu    curatu ,  tuttu   tuttu.
 Grazii,    Professuri   Vecchio ,   di   L’interessamentu ,                                                                              Truvatimi   la   cura  ,   ca    mi    duna   giuvamentu                                                                                      
ppi   ora   nun   ie’   ura,   ppi   li   Celluli   Staminali,                                                                                     n’ ama    accuntintari ,   di   li   curi   attuali.
sintiu   diri ,   ca   nti   la   Cina ,   ci   sunu   li   Celluli   Staminali,                                                                  ma   cu   iavi   li   sordi ,   ppi   ghirisi   a   curari  !                                                                                                                
iaiu   ranni   fiducia   ‘nti   lu   Primariu   Dutturi ….                                                                               e   aspittu   li   curi ,   ca    mi   fanu   beni   a    tutti   l’uri.                                                                                                             
Grazii    ancora,      cordialmenti      La  Saluto                                                                                                                                               
Caltanissetta,    luglio  2012,    Fedele  Di  Francisca



domenica 9 marzo 2014

PPI LA DUTTURISSA STEFANIA SAVOCA

RUBRICA   COSTUME  E  SOCIETA’
l’ autru   jurnu   aiu  fattu  ‘na  ecografia,   e   vugliu  parlari di  nu  studiu   radiologicu  di  eccillenza,    unni   aiu  truvatu   massima  gentilezza  e   cumpitenza

               

PPI   LA   DUTTURISSA    STEFANIA  SAVOCA

E   LU   STUDIU   RADIOLOGICU  PAOLO  SAVOCA   e   C

Già   a   la   trasuta   li   ‘nfirmera   ti   surridunu
già  li   malati  cchiù    sereni   si     assettanu   !
A   lu   patri   di  Stefania,   da  sempri,   Lu  aiu  canusciutu
a  distanza  di  timpu,  assai  voti  aiu  vinutu

E   sempri  cumpitenza  e  gentilezza,  aiu  truvatu  !
La  matina,  lu  Dutturi, grapi,  e  nun  veni  ppi  fari  lu  jucatu  !
e   tutti   li   doti    li   a   trasferiti    a   la  figlia….
ppi   putiri   addivintari   a   la   pariglia

La   Tac,  la  Dutturissa   Stefania,  mi     la  fattu
iè  nu   piaciri   cumu   vini   trattatu
Lu   malatu   si   senti   cunfurtatu
quannu    spuntaneamenti   veni   aiutatu

La   Dutturessa   Stefania   Savoca  si  a   svrazzatu
perfinu   la   cammisa   mi   a   abbuttunatu
di  lu  so   fari,   mi   sintu    emuzionatu….
e   iu    la  ringraziu,   e   vi   nni   sugnu   gratu


La   ringraziu,   ppi  la   so  gintilizza
e   cci   auguru   ‘na   vita   china   di   biddizza
e  cci    lu   dici   unu,  ca  iè   piegatu, e  nun  si  raddrizza
ma   iè  cuntentu,  quannu   ricivi    ‘na   carizza

Mi   dissi   paroli   di  ‘ncoraggiamentu
e   iu   la  ringraziu,   ppi   lu   so    portamentu.
La   gintilizza,  parti   sempri   di  lu papà  e  di   la   mammina….
sunà  lu  telefunu,  rispunnì  la  mamma  di  Stefania, dicinnu “Gioia  da  nonnina” .

Eccu   di  unni  parti  lu  amuri  ppi  li   pirsuni
di  gentilizzi,  nuddu  resta  a  diuni

Puru  ‘nti  la  sala  di  accuglienza,  li  ‘nfirmera   dunanu  li  giusti  spiegazioni
sorridono,  mentri  ca  dunanu,  tutti  li    indicazioni.

Prima  di  mì,  duviva  trasiri  nu   preti,  ca  iera  a   turnu
ma   la   TAC,   nun  si   la  vosi   fari   di   tunnu
si  aviva  misu  ‘ntesta   ca  lu  taccuinu   iera   u   su…
ma  nun  lu  vuliva,   pirchì   nun   c’ era   scrittu   lu   nomi   su

Lu   chiamaru   ‘mprovvisamenti   duppu   un   minutu
e,  diddu,  tranquillamenti,  cci  aviviva   iutu
ma  di   fari   la   TAC,   si   è  rifiutatu….
cu  u  sapi,   cchi   cci   passava  ppi   la   testa,  a  lu  Prelatu  !

Ora  ca   aiu   finutu   lu  cuntatu
salutu  a  tutti  ccu   tuttu  lu   me   jatu
e  a  la  Dutturissa  Stefania,  ‘sti  dui  versi   aiu  didicatu
ca   gintilizzi,  nun  nni   a  risparmiatu

ccu   stima  e  rispittu      Fedele  Di  Francisca
Enna  3  luglio  2013

                                                                                                                           

venerdì 7 marzo 2014

LU PRIDICATURI E OMAGGIO a un poeta di D' Accardo

RUBRICA   CARMELO   D’ ACCARDO

( a  cura   di   Fedele  Di  Francisca )

Questa    settimana   il   Poeta,  fa  due   dediche,  la  prima,  con   la  poesia  “LU  PREDICATURI”,   fa    una   riflessione   sui   Predicatori.  La   seconda   poesia     “CANTO    A  UN   GRANDE    POETA” è   un
omaggio  in  onore  di  un   grande  poeta    Cubano,  che   ha  avuto   l’ occasione  di  conoscere,    e  per   la   sincera   e   profonda  amicizia  che   nacque.

Le   poesie   le   trovi   su   Villarosani  nel   mondo,   Le   Poesie  di  Fedele, e  su   blog
      

 

 

L U      P R I D I C A T U R I


‘ntra  la  casa  di  DIU,  nostru Signuri
ca  accogli  a  tutti, ricchi  e  puvireddi
ppi  sentiri  la  vuci  d’un  pasturi
pirchì  vulissi, ca  l’infamia  speddi

e  si  mitti  a  lu  purpitu  dui  uri
ccu  ddi  duci  palori,  chiari  e  beddi
comu  è  di usu,  lu pridicaturi
ca  n’avi  tanti, chiarchiari  e  marreddi

certi  voti   fa  chianciri  li  genti
di  comu  si  fa  afflittu  e  piatusu
tuttu  vutatu,  ccu  l’onnipotenti

ma  quannu  scinni  e  parla  d’autru  usu
speddi  la  pietà, campa  cuntenti
cerca  dinari,  e  si  li  porta  susu.

Carmelo   D’ Accardo


CANTO  AL  GRANDE  POETA  CUBANO  ARMANDY  GODOY

( CHE   MI   ONORO’  DELLA   SUA   AMICIZIA)


Oggi  tuttu  lu  munnu  è  misu  in  festa
ppi  laudari  a  stu  famusu  artista
ca  di ‘nzoccu  apprisenta  e  manifesta
mentri  ca  campa,  bona  fama  acquista

la  Musa  imperatrici  già  si  presta
e  li  so  pregi  si  li  metti  in  vista
e  cci  ‘ncuruna  addauru  ni  la  testa
pirchì  è  un  gran  Pueta  Musicista

2
Armandy   Godoy  nomu  riccu  e  santu                                        appassionatu  a  la  suprema  liggi
ppi  rinnuvari  chiddu  eternu  chiantu
di  lu  tò  statu, sbarcasti  a  Parigi

ed  iu  pueta, ti  fazzu  stu  vantu
ca  restu  spantu, di  li  toi  prodigi
l’amuri  ca  risentu  a  lu  tò  cantu
tuttu  lu  cori  miu,  tuttu  lu  sigi
3
lu  cantu  di  li  cantici  riluci
chissa  è  la  strata  di  lu  veru  amuri
ca  porta  a  l’omu  davanti a  la cruci
a  gridari  pietati!  O  miu  Signuri

pietà!  Pietà!  Pietà!  Ccu  forti  vuci
misericordia!  Oh Diu!  Sugnu  in  erruri
e  Diu  lu  scanza  d’ogni  mali  atruci
che  onnipotenti  e  nun  guarda  rancuri

4
lu  spiritu  di  ‘ncelu,  onnipotenti
ti  benedici,  chissi  versi  toi
pirchì  t’ascuta,  ti  vidi  e  ti  senti
e  li  graziii  sò,  ti  manna  e  proi

tu  virtuosu  ed  omu  diligenti
campi  tranquillu,  ccu  li  grazii  soi
e  dunca,  mentri  Cristu  t’accunzenti
dumannaccinni  cchiù  di  quantu  poi

5
oh!  Diu  di  li  celi,  ascuta,  ascuta
chiddu  c’affattu,  stu  omu  biatu
ca  ‘nzutta  ‘nzutta, a la surda e la muta
scrissi  la  pena, di  lu  tò  passatu

ora  ogni  pirsuna  è  già  pintuta
di  chiddu  malu  amuri  ca  ci  a  statu
c’ognunu  ccu  la  menti   arrisurvuta
leggi  ddu  libbru,  e  lassa  lu  piccatu

6
mi  votu  l’occhi  ‘nzusu,  e  gridu  amuri
amuri  eternu,  cun  si  po’  scurdari
pinzamu  di  Gesù  ddu  gran  duluri
la  vampa  accrisci  e  nun  si  po’  astutari

e  Tu  puetu,  ccu  fidi  ed  arduri
tutti  scrivisti,  e  putisti  sfugari
ccu  paruleddi  giusti,  santi  e  puri
facisti  un  mari,  di  lagrimi  amari

7
ssu mari ca facisti, abbatti l’unni
e grida senza ventu, a tanti banni
batti e ribuffa, e poi l’ecu arrispunni
‘nfuria sempri,curri, ‘ntona e spanni

li navi tinti, spunnanu profunni
la giusta navi, nica, si fa granni
‘ncalla supr’acqua, fila, e un si cunfunni
sutta la guida, di li toi cumanni

8
e tu ‘ntra un munnu di amici e pueti
ciurisci ‘ntra lu menzu, comu un gigliu
ca a rincu a rincu, ccu li senzii aleti
cu t’adura di patri, e ccu di figliu

t’aduranu vicarii e frati e preti
e su divisi e stanu a migliu a migliu
ca comu l’agnidduzzi manzueti
stanu a la scorta, di lu to  cunzigliu

9
t’aduranu li tristi, e chiddi saggi
li scriditati, e genti di galera
t’aduranu, li cchiù tinti marvaggi
ca l’abunisti, ccu la tò manera

tu li cunverti, e mai li scuraggi
e nuddu cchiù ccu tia si cangia cera
viva ti gridu! E accett’ami st’omagi
ca meriti di cchiù, arma sincera



10
scusa o puetu, si siccanti sugnu
o si giustu stu vantu un lu cuncegnu
mi smaniu, e mi mittu dintra a un pugnu
ca forsi a giustu limmitu un mi tegnu

tu mi dirai – Accardu – iu ti perdugnu
ca capisci ca aiu pocu incegnu
pacenzia – chistu aiu – e chistu dugnu
ppi anurarimi di tia, ‘ntra lu me regnu

11
iu mi n’anuru – Si – iu mi n’anuru
di la tò scienza – ca un finisci mai
di lu paisi miu, cc’è anchi puru
Disimuni, ca t’ama puru assai

Di Disimuni, ni starai sicuru
ca di la terra, ti li porta a li Rai
pirchì troppu apprizzò , lu tò lavuru
chiddu ca a fattu e chiddu ca farai

12
Vicenzu Desimuni, gran dutturi
e gran Pueta nobili e supremu
apprizzannu, di tia lu tò valuri
t’ascrittu quarchi articulu mudernu

si po’ chiamari, lu tò cunfissuri
ca sapi lu tò cori, ‘nternu e sternu
iddu ti stima, e tu cci porti amuri
e ccu la stissa fama stati in pernu



13
Desimuni cattolicu puetu
stima di cori, la fidi cristiana
e ccu lu senziu so, sempri cuietu
abbrazzatu ccu tia, a li celi acchiana

cori ccu cori, vi faciti letu
vucca ccu vucca, cantati di gana
e Diu vi teni, ‘ntra lu stessu cetu
ca l’amicizia – va cchiù di li grana

Il presente poemetto fu pubblicato intorno al 1935 sulla rivista italiana di letteratura dialettale, a cura di Vincenzo Desimone in omaggio al poeta  cubano Armando Godoy durante una sua visita in Italia.
Godoy era un poeta noto anche in Italia ed i suoi versi furono in gran parte tradotti in lingua ed in dialetto dal grande poeta Vincenzo De Simone.


Carmelo   D’Accardo