“Chista iè
a fini di un poviru
Patri, duppu aviri ittatu
un saccu
di sangu, ppi
li proprii figli “
LA FINI DI LU PATRI
Comu finisci
doppu tantu stentu
ppi n’omu ca
travaglia a l’acqua e ventu
stintannu na
famiglia, a granni e nichi
ccu tanta
furniscia, ccu tanti dichi
stancu ed amaru,
di matina e sira
sempri sudatu, e
chinu di suspira
mentri li figli
nichi un lu capiscinu
li guai, a lu
patruzzu ca cci criscinu
ca mentri ogn’unu
d’iddi, ioca e sciala
lu patri
arrunchia guai, ccu la pala
spirannu, ca sti
figli nicareddi
sarannu abbentu,
di li soi marteddi
spera, spirannu,
si li mitti ‘mbrazza
senza pinzari,
siddu si strapazza
cci accatta
carameli e quarchi conu
ca lu nicu cci
dici patri bonu
poi l’accarizza,
e tuttu duci duci
lassari nun lu vò
porta la cruci
di ccà, di ddà,
cci offri ogni minutu
e viva! Dunca lu
patri trunzutu
figli di l’arma
sò, figli di l’arma
‘nzina ca nichi
nuddu cci li ciarma
su tutti sò, si
mancia a coru e a chiurma
allegramenti, e
tutti di na furma
passanu l’anni, e
lu primariu sessu
cci cumenza a
viniri lu ‘nteressu
nò ppi lu patri
ca ha suffrutu tantu
ma ppi ‘nteressi
sò, lu patri ha chiantu
pinzannu a
l’autri figli, nudi e scauzi
ca chiddu granni
s’attaccau li cauzi
cerca? E ccu
cerca? Si vò fari zitu
mentri lu patri
quasi rimbambitu
stupisci, a tali
strania richiesta
ca cci vulissi
dari un pugnu ‘ntesta
truvannulu di
menti, tutti pari
sulu si parla, di
lu maritari
nun si penza a la
casa e a tanti spisi
chi occurrunu ppi
scarpi e ppi cammisi
di pani,
cubannaggiu, pasta e carni
ppi sullivari a
tutti, ca su giarni
anzi ppi cu lu
primu si la sgrigna
tenta a la casa,
fari la vinnigna
lassannu sulu,
l’antu di la porta
lu patri ‘mpisu,
ognunu ca trasporta
casa furmata di
iennari e nori
di figli, di
niputi e nenticori
lu patri persi,
la spiranza tutta
ca di ciantoni e
chiarchiari s’abbutta
ccussì finisci a
l’urtimu a lu patri
chi avissi a
stari, ccu li cianchi satri
‘ntornu a li
figli, ca purtava ‘mbrazza
ccussì cci finì,
a Principi sbarazza
nuddu lu penza,
abbannunatu in tuttu
cu cci lu renni, lu virsatu fruttu?
‘ntra n’anculu di
casa, spiddizzatu
nuddu lu cerca,
puru ch’è malatu
po’ gridari di
cchiù, fari un comizziu
vittima è sempri,
di lu sacrifizziu.
QUESTA E’ LA FINE
DI UN POVERO PADRE DOPO AVERE SPARSO TANTO SANGUE VERSO I PROPRI FIGLI.
Carmelo D'Accardo
Carmelo D'Accardo
Nessun commento:
Posta un commento