giovedì 23 gennaio 2014

"LA FINI DI LU PATRI" di Carmelo D'accardo

“Chista  iè  a  fini  di  un  poviru   Patri, duppu  aviri   ittatu
un  saccu  di  sangu,   ppi   li   proprii   figli “

 

LA    FINI   DI   LU    PATRI


Comu finisci doppu tantu stentu
ppi n’omu ca travaglia a l’acqua e ventu
stintannu na famiglia, a granni e nichi
ccu tanta furniscia, ccu tanti dichi

stancu ed amaru, di matina e sira
sempri sudatu, e chinu di suspira
mentri li figli nichi un lu capiscinu
li guai, a lu patruzzu ca cci criscinu

ca mentri ogn’unu d’iddi, ioca e sciala
lu patri arrunchia guai, ccu la pala
spirannu, ca sti figli nicareddi
sarannu abbentu, di li soi marteddi

spera, spirannu, si li mitti ‘mbrazza
senza pinzari, siddu si strapazza
cci accatta carameli e quarchi conu
ca lu nicu cci dici patri bonu

poi l’accarizza, e tuttu duci duci
lassari nun lu vò porta la cruci
di ccà, di ddà, cci offri ogni minutu
e viva! Dunca lu patri trunzutu

figli di l’arma sò, figli di l’arma
‘nzina ca nichi nuddu cci li ciarma
su tutti sò, si mancia a coru e a chiurma
allegramenti, e tutti di na furma



passanu l’anni, e lu primariu sessu
cci cumenza a viniri lu ‘nteressu
nò ppi lu patri ca ha suffrutu tantu
ma ppi ‘nteressi sò, lu patri ha chiantu

pinzannu a l’autri figli, nudi e scauzi
ca chiddu granni s’attaccau li cauzi
cerca? E ccu cerca? Si vò fari zitu
mentri lu patri quasi rimbambitu

stupisci, a tali strania richiesta
ca cci vulissi dari un pugnu ‘ntesta
truvannulu di menti, tutti pari
sulu si parla, di lu maritari

nun si penza a la casa e a tanti spisi
chi occurrunu ppi scarpi e ppi cammisi
di pani, cubannaggiu, pasta e carni
ppi sullivari a tutti, ca su giarni

anzi ppi cu lu primu si la sgrigna
tenta a la casa, fari la vinnigna
lassannu sulu, l’antu di la porta
lu patri ‘mpisu, ognunu ca trasporta

casa furmata di iennari e nori
di figli, di niputi e nenticori
lu patri persi, la spiranza tutta
ca di ciantoni e chiarchiari s’abbutta

ccussì finisci a l’urtimu a lu patri
chi avissi a stari, ccu li cianchi satri
‘ntornu a li figli, ca purtava ‘mbrazza
ccussì cci finì, a Principi sbarazza

nuddu lu penza, abbannunatu in tuttu
cu cci lu renni, lu virsatu fruttu?
‘ntra n’anculu di casa, spiddizzatu
nuddu lu cerca, puru ch’è malatu

po’ gridari di cchiù, fari un comizziu
vittima è sempri, di lu sacrifizziu.

QUESTA E’ LA FINE DI UN POVERO PADRE DOPO AVERE SPARSO TANTO SANGUE VERSO I PROPRI FIGLI.
Carmelo  D'Accardo




Nessun commento:

Posta un commento