PADRE
PIO
di Patanè
Sebastiano
O
Patri e Piu,
nu piccaturi sugnu
iu
O
Patri e Piu,
nu piccaturi sugnu
iu
era di
maggiu, tempu di
rosi
e
lu Signuri d’accussì
vosi
eranu tempi,
miseri assai
oggi ai
lu pani, dumani
no sai
La matri
Peppa, ca l’aspittava
nda lu
so ventri, s’arriminava
e
un pomeriggiu, tra
li duluri
nascìu ‘stu
figghiu, grazii Signuri
Ringraziannu, Madonna
bedda
nascìu stu
figghiu, cca cammisedda
Caru purteddu,
affizionatu
di lu ma lignu,
vinni tintatu
perseguitatu
vastuniatu
ma iddu
era pridistinatu
Pridistinatu di
lu Signuri
ca ‘nta
la terra, purtassi
amuri
la so parola
purtalla avanti
e
fari beni, a cori
ranni
‘Stu munacheddu
di Petralcina
vinni la guerrra,
e la ruvina
Iddu cci
dava, a tutti
cunfortu
cu iera
vivu, cu iera
mortu!
Diceva a
missa e pridicava
di paci e
beni , iddu
parlava
e
‘na jurnata, ‘nnanzi
a la cruci
partiu ‘nu
raggiu, fasciu di
luci
Li so
manuzzi si spirtusaru
e
li so pedi,
sanguliaru
Era lu
stimma di lu
Signuri
ppi convertiri,
a nui piccaturi
Iddu attirava
tutti li genti
e
ricredeva li non
credenti
ma ppi
li so superiuri
videvanu ca iera
mistificaturi
Iddu vineva
interrogatu
e
forsi quasi perseguitatu
pirchì a
ssi genti nun
cci calava
ca cco
Signuri iddu parlava
O Patri e
Piu, dall’altu do
cielu
a
ccu cchiò assai, e a
ccu di menu
taciti l’occhiu do binidittu
o
lignu stortu
o
lignu rittu
Ca ‘nta
‘sta terra cci
nne fissati
ca cca
si sentinu divinitati
cci alluminari li
sentimenti
ca ‘nta
‘stu munnu, nun
simu nenti
Chista è
la storia di
Patri e Piu
ca raccuntatu,
a modu miu
pirchì ogni
testa fa Tribunali
c’è cu
fa beni, c’è
cu fa mali
Ma poi
ppi tutti arriva
a saitta
e
na ma mentiri,
cchi pedi a palitta
E
Patri e Piu , ccu ddu
sorrisu
n’aspetta e porti
du Paradisu.
Patanè Sebastiano